Omul simplu este cel care vede dincolo de materie, omul care vede dincolo culoare, religie, de trup, obiecte vestimentare si mai departe casa, masina si alte posesiuni. Omul simplu vede dincolo de ce se poate observa prin simturi, el observa cu sufletul, vede emotia persoanei preajma lui, vede tristetea, bucuria, singuratatea sau plinatatea, nevointele aproapelui.
Omul simplu este atent sa observe simtamintele aproapelui, este constient ca universul este intr-o continua conexiune, continua comunicare si isi da seama ca el nu traieste doar pentru el.
Omul participa la aceasta conexiune prin daruire. Asa cum creatia daruieste fara egoism, asa cu soarele ne da lumina fara sa ne judece, asa cum plantele ne dau oxigem fara fara sa isi puna intrebari, tot asa trebuie sa daruim si noi, sincer, liber si fara judecati.
Prin daruirea unuei emotii, unui zambet, o vorba calda, prin daruirea unei secunda din timpul tau, prin daruirea unei felii de paine din a ta, din cunostintele tale, din aptitudinile tale aproapelui tau, participi la creatie.
Omule simplu, observa curat pe cel de langa tine si simte-i nevoile, suferintele, bucuriile si implinirile si ofera-i ce ai, ce ii poti darui.
Dupa ce daruiest ai sa vezi si daruirea din partea lui, ai sa vezi cum se intoarce roata, cum iti darieste un zambet, un sincer multumesc,care te fac sa simti ca nu est singur, , te fac sa simti ca faci parte din creatie.
Trecand pe langa o mama nevoiasa, care tinea in brate un sugar si un alt copil pe langa ea am daruit un ban, m-am uitat la bebelus si i-am zambit, l-am atins usor pe obrajor, iar acesta mi-a zambit. Ce traire placuta am avut primind acest zambet sincer. Asa a putut copilul sa comunice cu mine, si ce frumos a fost, ce frumos!
